Descopar zi de zi oameni care pur si simplu nu stiu in ce societate traiesc si care pur si simplu cred ca exista cineva care trebuie sa aiba grija de ei, sa le dea de lucru, sa le dea bani, medicamente, spitale si alte bunuri, de altfel, indispensabile vietii.
Asadar, am incercat sa exemplific societatea in care traim in cuvinte cat mai simple. Este o viziune proprie, dar ca orice alta persoana cu ego puternic, cred ca este viziunea cea buna.
Cum ar trebui sa fie societatea ideala?
Presupunem ca tarisoara noastra are, initial, doar 100 de oameni. Unul este agricultor, altul este fierar, altul este cioban, altul este cizmar si asa mai departe. Fiecare stie ceva si fiecare face ceva. Problema este ca fiecare are nevoie si de alte lucruri in afara de ceea ce produce.
Ion, care este agricultor, are nevoie de cizme de la Gheorghe. Problema este ca Gheorghe nu are nevoie de cartofi, ci are nevoie de lapte de la Andrei. Se creaza in felul acesta o harababura totala si, pana sa ajunga laptele la Gheorghe, prin Ion, Andrei si altii…se strica.
Astfel, cei 100 de omuleti se gandesc sa inventeze banul, un obiect pe care il accepta toti, de comun acord si care reprezinta, in mod direct, marfurile produse. Astfel, tiparesc niste bani greu de falsificat si ajung sa faca schimburi mult mai usor.Ce este de retinut aici este faptul ca banul reprezinta o oglindire a valorii productiei. Fara productie insa, nu are nicio valoare.
Problema urmatoare pe care o au cei 100 de oameni este ca au nevoie si de alte lucruri, nu doar ceea ce produc. In societatile vecine se produc portocale si parca ar manca o portocala. Societatile vecine au masini, au strazi si au haine mai frumoase si parca ar vrea si ei .
Astfel, se hotarasc sa sacrifice productia unuia dintre ei si sa il insarcineze cu administrarea unei sume de bani, cu care sa se cumpere toate cele necesare. Din 100 de oameni mai produc doar 99 iar o parte din productie merge intr-un fond comun, administrat de Alex, care devine un fel de guvern. Alex nu produce nimic, insa este platit pentru ca face cheltuieli inteligente, care ajuta comunitatea.
Devenind o societate din ce in ce mai dezvoltata, cei 100 de oameni hotarasc ca au nevoie de siguranta. Asadar, mai sacrifica 2 dintre ei pe care ii transforma in politist si armata.
De asemenea, se hotarasc ca au nevoie de educatie si il sacrifica si pe al 4-lea, caruia ii platesc studii in afara comunitatii, pentru a veni sa ii educe.
La un moment dat, Ion se imbolnaveste si nu mai poate produce, iar Alex decide sa ii ofere o parte din banii din fondul comunitatii pentru a se intretine, pana ce reuseste sa se puna pe picioare. Cu timpul, oamenii imbatranesc, insa apar copiii. Bazandu-se pe faptul ca prichindeii vor creste si vor continua activitatile comunitatii, Guvernul hotaraste sa ofere bani pentru toti cei care nu mai pot munci.
Descoperim ca, din 100 de oameni care produc, nu mai avem 100 de oameni care produc, ci 50. Insa, este suficient, pentru ca societatea functioneaza asa cum trebuie. 50 de oameni pot produce pentru 100, in conditiile in care cei 50 , care nu produc, se fac utili sau au produs suficient la timpul lor si au lasat ceva in urma: o tehnologie, niste copii, etc.
Asta este societatea ideala.
Cum arata societatea noastra?
Avem 100 de omuleti :
- 50 produc;
- unul este profesor;
- unul este politist;
- unul este soldat;
- unul este bolnav;
- unul administreaza banii;
- Restul sunt prea batrani pentru a mai putea munci;
Problemele insa, sunt urmatoarele :
- Cel care administreaza banii realizeaza ca poate face ce vrea cu ei si ca nu il verifica nimeni. Asadar, in loc sa cumpere lucruri pentru comunitate, isi insuseste o buna parte din munca celor 95;
- Cei 50 care produc vad asta si se gandesc : aa….profesorul, politistul, soldatul, bolnavul, pensionarii si statul traiesc pe banii nostri! Astfel, o parte din ei se hotarasc sa nu mai dea bani in fondul comun si o alta parte se hotarasc ca este mai bine sa iasa la pensie mai repede sau sa se prefaca bolnavi;
- Raman 2 oameni care produc, pentru a ii sustine pe toti cei 98 ;
- Neavand bani pentru toata lumea, Guvernul imprumuta. Datoria cade insa pe umerii celor 2, care produc. Si uite asa, ajungem la colaps!
Care este solutia?
Din punctul meu de vedere, problema reala nu este guvernul care fura, nici profesorul, politistul, soldatul sau bolnavul. Problema sunt cei 48 de producatori care aleg sa nu faca nimic pentru ca, au impresia ca primesc ceva.
Solutia este simpla: Cu cat ajungem sa producem mai multe lucruri utile, cu atat ne va fi mai bine.
Daca nu ai un loc de munca, nu astepta sa ti-l dea cineva! Incepe sa produci ceva ce ar putea sa se vanda sau gandeste-te ce lucru stii sa faci, pentru care ai plati ? Daca nu stii nimic, atunci e o problema! Daca ai o diploma de studii si nu stii sa faci nimic, atunci ai aceeasi problema, insa una mai mare, pentru ca esti un mare ipocrit.
Simplu, nu?
