Una dintre formele mele vinovate de distractie este cititul de comentarii. De ce vinovate? Pentru ca imi da o stare de neliniste, imi intoarce putin stomacul pe dos, imi aprinde cativa nervi si ma face sa critic cu toata pasiunea, dar in acelasi timp imi ofera placere. E ca un drog: stii ca iti face rau, dar parca vrei mai mult.
Atunci cand apare un subiect colorat, care imparte societatea in doua (alegeri prezidentiale, vaccin, pandemie, razboi, cupa mondiala, etc) romanii isi iau armele lingvistice si pornesc la atac pe Facebook. Problema e ca aia care au arme tocite si ruginite lovesc tare si zgomotos, fara o directie anume si fara a sti sa le manuiasca.
Asa se intampla si cazul celui mai nou subiect colorat din Romania: Teambuilding.
Daca ati trait sub o piatra si nu stiti despre ce vorbesc, Teambuilding este unul dintre cele mai noi filme autohtone, care se diferentiaza de toate celelalte filme produse in Romania prin succesul pe care l-a cunoscut. In cele trei luni in care a stat in cinematografe a reusit sa stranga aproape 1 milion de spectatori platitori de bilet si a generat incasari de 4.8 milioane de dolari.
Nu este un film excelent, insa nu este cu nimic mai prejos de filmele la care ne tavaleam cu totii de ras in copilarie: American Pie, Scarry Movie sau suita de filme mediocre ale lui Adam Sandler. Este un film mediocru, la fel ca multe alte filme care se fac in fiecare an in Romania si in afara. Faptul ca a avut succes este 100% meritul creatorilor, care au stiut sa se promoveze si sa isi vanda marfa.
Dupa ce a devenit cel mai vandut film din Romania, creatorii au decis sa il lanseze si pe Netflix. Este momentul in care s-a declansat urgia.
Milioane si milioane de comentarii, majoritatea pline de ura, au inceput sa inunde retelele sociale: ” o mizerie de film”, ” Sergiu Nicolaescu se rasuceste in mormant”, “nu se mai fac filme ca altadata”, ” unde e cultura din tara asta?” “ce invata copiii nostri din asemenea mizerii? ”
Am citit, am citit si am tot citit, ba chiar am raspuns la cateva comentarii. Concluzia la care am ajuns e dureroasa: In Romania poti sa faci orice, atata vreme cat te zbati in saracie. Daca reusesti sa ai succes, fratii romani te mananca de viu pentru a te trage inapoi in mocirla in care se zbat. Milioanele de comentarii nu au aparut din grija bravilor romani pentru cultura romaneasca. Cei care comenteaza cu atata ardoare nu sunt critici de film si cu siguranta, in viata de zi cu zi se uita la filme cel putin la fel de facile si de mediocre precum Teambuilding. Majoritatea nici macar nu au platit bilet la cinema, ci au vazut filmul pe Netflix. Cu toate astea insa, sunt mancati de gelozie pe succesul lui Micutu, lui Bromania si a lui Alex Cotet.
Pentru toti cei care au lasat comentarii negative, pline de ura la adresa Teambuilding, am cateva sfaturi:
- Oameni buni, daca vreti filme romanesti bune, puneti mana si mergeti la cinema sa le vedeti sau cautati-le online! Sunt o gramada: https://www.cinemagia.ro/filme-romanesti/. Aveti de ales intre filme noi, cat si intre filme vechi, care pot sa miste cativa neuroni prin creier si ii pot face sa lege o hora a unirii;
- Daca nu va place un film, treceti mai departe! Nu v-a bagat nimeni mana in buzunar si nu v-a fortat sa petreceti 2 ore pe Netflix;
- Daca nu va place nivelul culturii din tara asta, incepeti sa creati! Pare simplu. O sa vedeti ca nu e!
- Daca ascultati manele, va uitati la telenovele, iubiti ” Mireasa pentru fiul meu” si postati in fiecare zi o poza colorata cu ” sa aveti pofta la cafeluta”, dar totusi criticati Teambuilding, nu pot sa va zic decat kind reminder!
In incheiere, va las cu un banc pe care il putem transforma in imn national:
” Inspectie in iad. Inspectorul ia un dracusor si incepe sa se plimbe printre cazane, pentru a vedea daca totul functioneaza conform planului.
In primul cazan, zeci de oameni fierb si striga “Heelp” iar un drac sta langa ei cu o bata de baseball in mana.
- Ce se intampla aici? intreaba plin de curiozitate inspectorul.
- Aici e cazanul englezilor. Fierb in suc propriu, ispasindu-si pedeapsa. Cand incearca unul sa scape, dracul de langa le da cu bata-n cap.
Al doilea cazan, zeci de oameni fierb si striga ” 执行者 ” iar un drac sta langa ei cu o bata de baseball in mana.
- Ce se intampla aici? intreaba plin de curiozitate inspectorul.
- Aici e cazanul chinezilor. Fierb in suc propriu, ispasindu-si pedeapsa. Cand incearca unul sa scape, dracul de langa le da cu bata-n cap.
Cazan dupa cazan, aceeasi poveste: oameni care fierb si un drac cu bata langa ei.
La ultimul cazan, langa cei care fierb nu e niciun drac.
- hopaaa, probleme. Aici de ce nu e dracul. Lipseste de la locul de munca?
- Nu, boss! Aici sunt romanii. Nu e nevoie de drac. Daca vrea unul sa scape, au grija ceilalti sa il traga inapoi.
Kind Reminder: Imaginea nu e facuta de un copil cu probleme. E talentul meu la desen.
